Despre Pongo:
este in vesnica miscare, nu ii place intunericul si mereu ar topai...ba pe un umar, ba pe altul...
Mi-a incantat cateva prietene (pana dincolo de limita admisibila!!!), a exasperat vecinii, iar mie, uneori, mi se suie in cap... Atunci am cateva iesiri temperamentale.
El, bineinteles, este mereu nevinovat!

Pongo este si foarte schimbator si influentat de toate zonele pe care le viziteaza cu un fel de disperare, parca.

El se descrie astfel:

"Visez, cateodata, o dragoste indepartata si vaporoasa ca schizofrenia unui parfum." (Emil Cioran)



A, si este foarte simpatic!

Ce frumoasă este, nu-i aşa?
E mai interesantă, mai naturală decât o orhidee în vază.
Parcă Ianuş spunea:
„Nu e nici o floare/ atât de frumoasă/ ca branduşa de toamnă/ deschisă întrebător/ peste covorul de frunze moarte“.

Aproape că s-ar potrivi... dar floricica mea zâmbeşte direct din iarbă, pe mirişte! :)

Fără tristeţe...

Asa arata toamna pe strada, in oras. Nu se mai straduiesc edilii sa mature trotuarele... ca, de, e campanie!

Sunt doar una dintre multele fiinte care se zbuciuma ca musculitele captive in sticla.
Ar trebui sa spun de ce, unde, cum... ajunsei eu acolo si mai ales la asa concluziune, dar nu, inca nu! Trebuie sa stau linistita si pentru ca uneori nu pot sa merg mai departe, ma opresc, iau pauza pur si simplu, adica imi dau singura concediu, cu tupeu. Si imi impun sa uit ceea ce m-a consumat in mod nemeritat. Se intampla ca uneori reusesc mai repede decat as crede ca este posibil!
Uitarea... ce dar mirific! :)