Sunt doar una dintre multele fiinte care se zbuciuma ca musculitele captive in sticla.
Ar trebui sa spun de ce, unde, cum... ajunsei eu acolo si mai ales la asa concluziune, dar nu, inca nu! Trebuie sa stau linistita si pentru ca uneori nu pot sa merg mai departe, ma opresc, iau pauza pur si simplu, adica imi dau singura concediu, cu tupeu. Si imi impun sa uit ceea ce m-a consumat in mod nemeritat. Se intampla ca uneori reusesc mai repede decat as crede ca este posibil!
Uitarea... ce dar mirific! :)